Stomatologie

Laser

Terapia laser şi tratatmentul de albit

Ce se albeşte, de fapt, în acest proces de albire dentară ?

Structurile dintelui sunt reprezentate de smalţ (la exteriorul coroanei dentare – partea vizibilă a dintelui), dentina (sub smalţul dentar) şi cementul (substanţa dură ce acoperă rădăcina dentară). Aceste structuri protejează pulpa dentară (aşa-numitul “nerv” al dintelui). Culoarea naturală a smalţului dentar este alb-translucidă, potenţată de culoarea structurilor aflate sub acesta. Culoarea normală a dentinei este galbenă, dar are o structură poroasă şi anumiţi compuşi provenind din “nervul” dentar trec în dentină, colorând-o în maroniu, maroniu-roşcat sau maroniu-gri. Culoarea pe care o observăm se datorează unui complex de factori organici sau anorganici ce intervin în cadrul structurilor dure dentare, fie din interiorul dintelui, fie din exteriorul acestuia, cu predominanţa factorilor interni. Din acest motiv, simpla periere a dinţilor nu poate preveni colorarea dintelui în galben închis pe măsură ce avansăm în vârstă. Este momentul în care albirea profesională intervine în sprijinul dorinţelor dumneavoastră de a vă îmbunătăţi aspectul estetic dentar.

Tratamentul de albit prin terapia laser se realizează prin fotoactivarea gelului de albit (peroxid de hridrogen) cu lumina laser. Acest tratatament are marele avantaj prin care substanţa chimică stă foarte puţin pe dinţi, nu mai mult de un minut. Metoda constă în aplicarea gelului de albit după ce s-a protejat în prealabil gingia. Fotoactivarea acestuia, dintele neîncălzindu-se datorită absorbţiei selective a energiei laser. Procesul de albire dentara nu va reuşi să îndepărteze petele negre datorate obturaţiilor vechi de amalgam, acestea putand fi eliminate doar prin înlocuirea lor cu ajutorul materialelor composite albe sau prin incrustaţii ceramice realizate la culoarea dintelui. De asemenea, albirea nu va putea îndepărta petele datorate fluorozei (intoxicatie cu fluor) sau petele apărute în urma tratamenelor medicale cu Tetraciclină efectuate în copilarie, acestea putând fi ascunse doar cu ajutorul faţetelor ceramice sau a coroanelor integral ceramice. Criterii de excludere a pacienţilor care doresc un tratament de albire :

Ce este Laserul?

Amplificarea luminii prin stimularea emisiei de radiaţii : Emisia stimulată este principalul fenomen care stă la baza funcţionării unui laser. Emisia şi absorbţia luminii sunt fenomene pe care le considerăm a fi strâns legate de energia laser. Laserul este un amplificator luminos, cuantic. El emite radiaţie electromagnetică în mare parte coerentă, a cărei frecvenţă se întinde de la nivelul ultraviolet ~ spectrul vizibil ~ către infraroşu îndepărtat. Pentru fiecare procedură realizată prin stomatologie laser, interacţiunile optice dintre laser şi ţesutul dentar, trebuie întelese pe deplin pentru a garanta un tratament sigur şi efectiv. În momentul ablaţiei ţesutului dur dentar cu laserul, acesta trebuie să absoarbă radiaţia laser pentru ca procesul de îndepartare să aibă loc. Dacă se doreşte să se obţină o încălzire a ţesutului dur pentru a altera compoziţia sau solubilitatea lui, lumina laser trebuie absorbită şi transformată eficient în căldură, fără a afecta straturile profunde sau ţesuturile învecinate.

Câte tipuri de lasere se folosesc în medicina dentară?

Principalele aplicaţii ale laserilor în medicină se bazează pe interacţiunea radiaţieie laser cu materia vie (ţesutul dentar). Deoarece laserul este o sursă de energie luminoasă cu anumite proprietăţi, pe lângă procesele de interacţiune între lumină şi ţesut (în general) trebuie înţelese şi caracteristicile acestei interacţiuni pentru radiaţia laser (în particular). În medicina dentară sunt folosite două tipuri de lasere : Lasere de terapie – au lungimi de undă cuprinse intre 633 (lumina roşie) – 904 – 10600nm (laserul cu dioxid de carbon) şi uneori 1064nm, fac parte din spectrul vizibil,

Lasere chirurgicale – lasere cu lungimi de undă mari – 1064nm – 10600nm, fac parte din zona infraroşie a spectrului electromagnetic.

Fiecare tip de laser poate avea efect diferit pe toate componentele structurii dentare, putând înlocui cu succes terapia mecanică convenţională, chiar îmbunătăţind-o.

Laserele de terapie în medicina dentară

Dispozitive medicale non-contact, laserele de terapie numite şi ‘lasere reci’ sunt folosite în medicină de peste 30 ani demonstrând eficienţă şi siguranţă. Această terapie are următoarele efecte :

Acest tip de laser este un laser chirurgical, de clasa a patra având o lungime de undă de 2780nm, cu aproximativ de 90% absorbţie în apă. Principiul de funcţionare al laserului cu miez de erbium combină energia laser YSSG şi particolele de apa atomizate realizând procesul de tăiere, proces numit hidrofotonic, pentru a efectua multe din manoperele tradiţionale ale medicinei dentare cu anestezie minimă. Mecanismul hidrofotonic (hidrokinetic), ce dă eficienţa YSGG, este expansiunea rapidă şi vaporizarea moleculelor de apă care au fost iradiate cu energia laser. Aceste molecule de apă excitate şi radiaţia laser care este transmisa la ţesutul ţintă prin intermediul diferitelor tipuri de vârfuri, realizează procesul de tăiere a ţesutului dur oral care conţine cantităţi mari de hidroxiapatită şi apă, ca şi tesutul moale. Er,Cr:YSGG are diferite aplicaţii pe ţesut dur:

Aplicatiile pe ţesut moale oral sunt caracteristice acestui tip de laser deoarece lungimea de undă la care operează este foarte bine absorbită de hemoglobină, ceea ce duce la o hemostaza bună şi un timp de vindecare foarte scurt.

Fiecărui tip de laser corespunde câte o lungime de undă, care la rândul ei în funcţie de gradul de absorbţie al radiaţiei laser, poate indica utilizare laserului în diferite manopere. De exemplu, vindecare postoperatorie după intervenţia pe ţesut moale cu laserul cu diodă este mai rapidă decât după intervenţia cu laserul CO2, sau laserele cu miez de erbium. Laserele cu miez de erbium, CO2 pot fi folosite în aplicaţii pe ţesut dur dentar, în ceea ce priveşte laserele cu dioda nu. Procedurile laser realizate pe structura dentară : Terapia laser este folosită cu succes în tratamentul cariilor dentare, însă trebuie să ştim şi ce determină formarea leziunilor cariogene.